642-832 70-432 C4040-109 070-341
 harta evenimente
 sport cu capul fotomix
 pitestiforumisti contact
banner
 bancuri blogcisme festival de scurt metraje pitesti scurte, bune si destepte


Tu alergi dupa Fericire?

Nu! Si daca alergi o cauti oricum altundeva decat in tine. Si fericirea e numai in tine. Retine asta!

 “Un om de afaceri aflat în vacanţă se plimba într-o zi pe o plajă. Pe plajă erau multe steluţe de mare, aduse de val. Observă un băieţel care aduna fiecare steluţă şi o arunca înapoi în apă. Vrând să-i dea o lecţie de viaţă, omul de afaceri se apropie de băieţel şi îi spuse:
- M-am uitat la tine văzând ce faci şi mi-am dat seama că ai o inimă bună şi că le vrei binele. Însă îţi dai seama câte plaje sunt pe aici? Şi câte steluţe de mare mor în fiecare zi pe ele?
Nu crezi că ar fi mai bine să faci altceva în timpul pe care îl pierzi salvându-le? Crezi că, salvând câteva steluţe de mare, contează?
Băiatul se uită la el, se aplecă şi luă o steluţă de mare pe care o aruncă în ocean, şi-i spuse:
- Pentru asta contează.”
 
 
Noi, cei care am citit aici (http://isabellelorelai.wordpress.com/), va multumim ca ne mai amintiti inca o data cat de prosti suntem ca nu apreciem viata, ca ne amintiti sa fim si noi la fel de curajosi ca voi, si sa vedem partea buna a vietii, sa nu ne mai legam de toate lucrurile marunte ca sa ne alimentam nemultumirea, si sa iubim pe cei din jur.
 
Ne gandim la voi mult!:)
 
 
P.S. Rugamintea este de a citi in continuare dupa ce intrati pe site.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 
Stai in fotoliul tau confortabil, te urci in masina, bei cu prietenii, razi, te bucuri, injuri un taximetrist, nu raspunzi la telefoane, nu spui Buna Ziua, iti cumperi un telefon scump, urasti seful, nu o saruti cand ajungi acasa…. Alergi mereu dupa ceva… Dar esti departe, foarte foarte departe prietene!
 
 
Doare ceva…. Si doare tare. Doare sa vezi ca nu ai dreptate si sa vezi realitatea.. nu caii verzi pe pereti si impresiile tale despre cum ar trebui sa fie realitatea.
 
Iar EU NU AM DREPTATE. Pentru ca tin sa cred in continuare ca o masina poate sa imi aduca fericire, la fel si casele din Monte Carlo, San Francisco etc, statutul meu in societate, banii… Nu am dreptate pentru ca in mod constant caut sa imi iau atentia dupa mine, sa ma gandesc la ce as vrea sa fiu, nu la ce sunt, la ce vreau sa am…
 
Doare cand descoperi ca in fiecare zi tu si cei din jurul tau va irositi angro si ca nu apreciati viata. Si jur ca stiu ca suna kitsch post-ul asta, dar ceva ma trage sa scriu in continuare.
 
Am vazut acum o saptamana un reportaj trist care mi-a pus niste noduri in gat si m-a facut sa rosesc. Am vazut un reportaj despre copii bolnavi de cancer de la spitalele din Bucuresti si drama lor si a parintilor lor. Si reportajul a ramas in cap si a doua zi, si a treia.. si persista..  si a crescut tare valul de emotii din mine. Eu vreau o masina scumpa, scumpa rau, iar el, copilul din reportaj, vrea un laptop, un laptop ca sa ii treaca timpul mai usor in cursul tratamentului de chimioterapie. Si atunci, as fi dat usor, usor de tot laptopul meu, cu toate pozele mele, cu toate amintirile mele, cu tot trecutul care e pe el, cu toata colectia de muzica, si toata utilitatea care mi-o ofera in fiecare zi. Pentru ca este irelevanta nevoia mea de laptop… pentru fericirea lui… sau nevoia lui.
As fi renuntat la masina, si i-as fi dat lui banii pentru tratament… pentru ca eu pot sa fac altii oricand, pentru ca eu nu sunt conditionat la miscare, pentru ca eu nu stau legat de perfuzii, pentru ca pot sa alerg, pentru ca eu pot sa mananc orice… si pentru ca pot sa aleg. Nu s-a activat nici o frica de moarte in mine. Filozofia estica de care sunt atasat m-a ajutat sa inteleg ca moartea, ca si nasterea unui om e naturala si ca nu ar trebui sa imi fie frica de moarte. Si sincer, nu imi e. Dar doare sa ii vad pe micutii suferinzi care reusesc totusi sa rada si sa fie puternici si doare sa ma vad irosindu-ma si traind in fricile comune ale societatii, fara sa am macar o motivatie reala.
 
Am realizat ca sunt egoist, ca nu ajut pe cine are cu adevarat nevoie si ca trag pentru mine, ca si cum viata ar fi de fapt o lupta de suprematie si supravietuire. Dar pentru mine nu e. Pentru copiii de mai sus da, dar pentru mine nu e. Eu si tu, cel care citesti, daca nu suferi si tu de vreo boala suntem privilegiati. Suntem privilegiati si daca am sta in fundul gol in intersectie la Unirii si nu am avea bani de haine si de mancare.
 
Oameni buni exista. Si suna asa banal, dar totusi plin de rezonanta: oameni buni. De la blogul ei http://isabellelorelai.wordpress.com/ a pornit proiectul Stelute de mare (http://steluteledemare.fotografiidefamilie.ro/), sustinut de http://www.hotnews.ro/, http://www.qmagazine.ro/ si http://www.fotografiidefamilie.ro/ prin care se face cunoscut, o data la doua saptamani, cazul unui copil internat la Marie Curie sau Fundeni, fara acces la mass media, cu probleme sociale sau financiare.
 
Nu o sa imi vand apartamentul, pentru ca nu renteaza sa ajut asa. Dar am decis ca o parte din venitul meu lunar, cam a 5-a parte, sa se duca in donatii. Si o sa ma tin de cuvant.
 
 
E banal sa fii bun si e usor. De-aia ne e asa de greu, si atat de plictisitor uneori sa fii bun. Pentru ca e atat de usor sa zambesti… si e atat de usor sa oferi.
 
Fii mai bun anul asta.

sursa foto: http://farm1.static.flickr.com

Autor:   Iulian T.

0  comenteaza 30 December, 2009  


Comentarii
   login      >>|user nou?   >>
--------

<< hellobacau  | hellosibiu  >>
--------

Locatii
* Cinema / Teatre
* Muzee / Galerii
* Cluburi, baruri, pub-uri * Shopping
* Pizzerii * Farmacii
* Hoteluri / Turism * Banci
* Intretinere / Sport * Benzinarii
* Auto * Notariate
* Administratie locala *Diverse
* Agentii Imobiliare * Restaurante
--------

--------


--------


Poza zilei
poza zilei
--------
logo HP home | despre noi | sitemap | ajutor | termeni si conditii | contact
© Copyright Hello Pitesti 2008. Toate drepturile rezervate.