642-832 70-432 C4040-109 070-341
 harta evenimente
 sport cu capul fotomix
 pitestiforumisti contact
banner
 bancuri blogcisme festival de scurt metraje pitesti scurte, bune si destepte


Despre Realizari, Frica si Realitate (aia reala)

"Life is a journey, not a destination"

Rebel I was, rebel I stay. Si cand esti rebel, esti altfel, si devii inamic. Iar eu sunt inamicul tuturor parintilor prietenilor mei, inamicul sistemului de valori al tuturor prietenilor mei care tintesc jos, si inamicul tuturor care stau, prin natura lor, intre mine si ceea ce vreau eu de la viata asta.

Da, sistemul e defect rau, pentru ca ne invata sa fim retardati si sa tintim jos. Si, oricat de mult i-am iubi, primii care ne invata asta sunt parintii. Parintii care incep de la 3 ani, un proces intens de spalare a creierului tau si de implementare a sistemului lor de gandire in inconstientul tau. Si, pentru ca au lucrat cu Inconstientul tau, nici macar nu iti dai seama cat de condamnat esti sa duci o viata trista si monotona. Si pentru ca tu ai luat ca universal valabil 90% din ce ti-au spus ai tai + societatea, te incapatanezi chiar si atunci cand o dai in bara cu metoda lor sa mai incerci inca o data si inca o data, pentru ca e greu sa admiti ca TU ai gresit. Realitatea cea mai trista este ca majoritatea nici macar nu se prind ca ideile dupa care isi traiesc viata nu sunt ale lor.

Procesul e foarte foarte simplu: copilul este iresponsabil, autoritatea (aparent) responsabila este parintele si tot ce spune parintele e adevarat. Si calea cea mai usoara in viata, este evident, sa urmezi. E foarte greu sa fii responsabil si sa decizi ce e mai bine pentru tine. E mult mai usor sa adopti sisteme.

Si cel mai trist e ca peste toate troneaza frica. Si frica decide intr-o societate axata pe anihilarea ta ca individ. Daca tu crezi ca sistemul tau de valori se bazeaza pe ceva inalt, maret si ca e un sistem care l-ai construit prin curaj si personalizat pe tine si potentialul tau, te inseli amarnic.

Toti vreti case, o persoana si cariera. Restul sunt fleacuri. Vrei casa din instinctul de supravietuire si conservare + dorinta de statut. Vrei o persoana pentru ca vrei dragoste, si vrei sa fii inteles, dar nu esti in stare sa traiesti iubirea prin curaj, daruire si pasiune, pentru ca nu vrei sa te arati asa cum esti de fapt in fata iubirii: vulnerabil si deschis. Si nu poti sa vii vulnerabil si deschis tocmai pentru ca societatea + parintii te invata sa fii control freak si iti spun ca viata e o lupta si nu o celebrare, pentru ca iti e frica sa fii ranit, pentru ca atunci cand esti ranit doare. Dar nu te intrebi niciodata de ce doare (evident, o sa ma contraziceti).

Evident, vreti cariera. Dar nu cariera in sensul clasic in care te orientezi spre descoperirea potentialului tau si mersul in directia aia, pentru ca iti e frica de insucces (iaaaaaaaaaaaarrrr) si alegi sa joci safe si sa te duci spre o meserie care te face nefericit in proportie de 90%, dar iti confera linistea ca supravietuiesti in viata asta, prin banii care ii faci.

Si da, sunteti niste frustrati, fututi in cur si rasi in cap, care va incapatanati sa va credeti cineva, care va atingeti din orice si tineti la statutul vostru (care statuuuuuutttt????) Si va laudati slujba care va umple buzunare de bani, dar la care va duceti tristi in fiecare zi, si cand ajungeti acasa, frustrati, incepeti sa va certati cu ea sau el si sa cautati conflict. Si toata lumea cauta conflict. Nu la modul superficial, cu cei din jur, asta e doar un mobil. Cauta conflict cu ei insusi non stop. Nu poti sa fii multumit 5 secunde cu viata ta si sa accepti lucrurile din jurul tau asa cum sunt, fara sa le dai o valoare emotionala sau sa le legi de tine. Te legi de masinile parcate aiurea, de hainele aruncate pe jos, de sef, de slujba, de faptul ca barmanita nu ti-a pus berea in pahar wrrrrraaaaaa… intelegeti?

Marea majoritate se plafoneaza undeva la 22 – 25 de ani. Si pana la 50 – 60 de ani duc, in mare, un proces repetitiv: serviciu - acasa si regulile jocului nu se schimba. Oamenii traiesc cu acelasi concept despre ce e viata 20 de ani. Un om de 50 de ani intelege sexul la fel ca la 20 de ani, la fel cum intelege si banii, societatea, familia, copii. Norocosii se mai desteapta putin intre 50 si 60 de ani, se resemneaza cu faptul ca au gresit si incep alt stil de viata.

Inertia procesului decizional format cam pana la 20 de ani din suma tuturor experientelor tale spune ca sunt 99% sanse sa alegi azi ce ai ales si ieri. Ieri ai ales din frica, azi o sa faci la fel. Ieri ai ales dupa o judecata sumara, azi o sa faci la fel. Ieri ai fost ignorant, azi o sa fii la fel. Si pentru ca sistemul de valori dupa care alegi e creat in mod inconstient in proportie foarte mare esti prins intr-un cerc vicios din care o sa iesi atunci cand suma franturilor de ganduri mici si noi o sa depaseasca un anumit procent si o sa iti largeasca putin viziunea. Dar, per total, daca nu alegi constient si fugi de tine incontinuu, o sa ramai la fel toata viata. Asa cum au ramas ai tai si le citesti pe fata tristetea, nemultumirea, durerea, nefericirea.

 Si pana la urma sunt infinit mai multe si mai importante motivele sa fii fericit. Dar cine sa le vada?

Viata nu e o cursa si nu e nici o lupta de supravietuire. Asa vad eu. Trebuie sa fie o celebrare a individului, un drum spre fericire si cunoasterea de sine. Nu ma grabesc nicaieri, nu alerg si sunt curajos. Pe zi ce trece mai scutur noroi de pe blana si imi rescriu circuitele si vad mai clar. Doare tare tare cand cei la care tin se incapataneaza sa nu se vada si cand aleg gresit. Rau sau gresit este orice si oricine care te sustine sa te departezi de tine insuti. Bine este orice si oricine care te ajuta sa te intorci spre tine insuti.

Cel mai greu de acceptat pentru mine e ca sunt si o sa fiu un neinteles (in ciuda criticilor care or sa se repeada sa afirme contrariul). Si chiar daca asta e ceva greu de acceptat pentru toata lumea, suntem singuri pe lume, singuri cu gandurile noaste. Cuvintele nu ajuta prea mult pentru ca interpretarea cuvintelor o da cel care le aude, si nu cel care le transmite, si interpretarea e data de viziunea lui pana la momentul respectiv. Faptele conteaza mai mult. Fa-te inteles prin fapte.

Wise words I say, or what?

 

Autor:   Iulica

0  comenteaza 12 January, 2010  


Pentru a putea adauga un comentariu trebuie sa fii logat! 0


Comentarii

O  children ways   Marti, 12 Ianuarie 2010 23:56
NICKIPERCEA
solutia pe care eu o intrezaresc, dar fara pic de ironie la mijloc, este aceasta: it helps being like forrest - naiv, copilaros, curat, brainless. din cate imi aduc eu aminte, forrest era - carevasazica cum s-ar zice - un pic retardat. a nu fi cunoscut niciodata norma si regulile societatii, sisteme, ideea de normalitate impusa, pare de 10 ori mai safe decat sa te dezbari de o educatie putreda.

___
   login      >>|user nou?   >>
--------

<< hellobacau  | hellosibiu  >>
--------

Locatii
* Cinema / Teatre
* Muzee / Galerii
* Cluburi, baruri, pub-uri * Shopping
* Pizzerii * Farmacii
* Hoteluri / Turism * Banci
* Intretinere / Sport * Benzinarii
* Auto * Notariate
* Administratie locala *Diverse
* Agentii Imobiliare * Restaurante
--------

--------


--------


Poza zilei
poza zilei
--------
logo HP home | despre noi | sitemap | ajutor | termeni si conditii | contact
© Copyright Hello Pitesti 2008. Toate drepturile rezervate.